Dupa un an de Anglia

La sfarsitul saptamanii trecute, s-a implinit un an de cand m-am mutat in Anglia. Atunci nici nu gandeam ca ma voi muta definitiv, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ iar timpul a trecut repede asa ca, iata-ma, de un an, în Anglia.

De la bun inceput, trebuie sa spun ca imi e dor de acasa in fiecare zi, asa cum am mai marturisit char la inceputul acestui blog. Fericiti cei carora nu le este dor de acasa! Se pot adapta muuult mai rapid,insa nu a fost cazul meu. Trebuie sa recunosc ca oamenii sunt draguti și ospitalieri, locurile sunt frumoase, dar, pur si simplu, eu nu ma simt a fi din filmul asta, daca imi e permis sa spun asa.

M-am chinuit aproape un an intreg sa imi gasesc o slujba si, cand chiar nu mai speram, am gasit ceva satisfacator. Nu a fost simplu, mi-am mancat muuulti nervi, de multe ori am spus ca as fi putut face un anume job pentru ca chiar simteam ca as fi putut, dincolo de ceea ce era in job description sau in cv-ul meu Sistemul educational e mult diferit de cel din Romania si, in plus, cu mici exceptii, noi suntem foarte neinteresanti pentru ei,din pacate.  Despre Romania nu se vorbește mai deloc, dar  marturisesc sincer ca nu m-am simtit marginalizata ca vin din Romania. Totusi, ei te percep ca venind din est si, pentru ei, parca nu existi. Concluzia mea este ca trebuie sa te adaptezi tu la sistemul lor educational si de valori, sa faci tu un efort de adaptare odata ajuns aici.  Trebuie sa fii pragatit pentru asta! Ai nevoie de nervi tari ca sa lupti cu tine si cu sistemul.

Am avut, insa, de multe ori impresia ca pot sa fac mai mult decat ei, ca am capacitatea asta. O spun nu din lipsa de modestie, ci pur si simplu pentru ca asta am simtit. Sigur, nu am o meserie care sa se caute aici gen inginer, asistenta medicala sau medic, dar chiar am simtit ca pot mai mult decat credeau ei ca pot. Poate si pentru simplu fapt ca eu pot vorbi cursiv doua limbi straine in timp ce ei nu pot, mi-a dat un sentiment ca pot fi mai buna decat ei. Ceea ce am ajuns sa admir la britanici este ca daca stiu sa faca ceva, atunci fac acel lucru foarte bine. Nu iau nimic a le legere (deh, la noi e meteahna balcanica!) si se straduie sa faca cat mai bine ceea ce fac.

Insa nu am avut impresia ca ei, nativ, au niste abilitati mai bune decat noi sau ca sunt mai organizati. De pilda, seful meu imi arata acum cateva zile ca trebuie sa dau la manivela ca sa mearga calculatorul, caci se misca super incet. Hmmm, pai si despre calculatorul meu de la fostul meu loc de munca din Bucuresti, ziceam ca merge ca o rasnita! Credeam ca aici e diferit, dar nu este. Poate am idealizat prea mult vestul Europei cand eram la Bucuresti.

Cea mai mare dezamagire este sistemul medical de stat (NHS): cozi lungi de asteptare ca si in Romania, plus medici incompetenti care nu prescriu decat paracetamol si cu greutate iti dau un diagnostic. Imi pare rau sa spun asta si nu vreau sa jignesc pe nimeni dar asta e parerea mea. Si la noi se astepta la stat, se dau spagi, dar macar te vede un medic de cele mai multe ori competent, iar copilul tau are sansa se nu se mai duca cu mucii siroaie la gradinita toata iarna. Spun cu tarie ca sistemul medical romanesc este mult mai bun, ca, in calitate de pacient, ai acces mult mai usor la actul medical si ca, odata intrat in cabinetul unui medic din Romania, ai, de cele mai multe ori, sansa de a fi consultat bine si de a ti se da un tratament adecvat.

Nu vreau sa trag concluzii acum, impresiile despre experienta asta le voi scrie in continuare, aici, pe blog. Astept cu nerabdare sa vad cum va fi cand Ovidiu va merge la scoala, caci englezii se lauda ca au cel mai smecher sistem educational. Vom Vedea!

La final, vreau sa ii multumesc sotului meu care m-a sprijinit si suportat in momentele grele din anul asta 🙂

Reclame

3 gânduri despre &8222;Dupa un an de Anglia&8221;

  1. Cred ca mereu depinde de așteptări și motivație. Statul intr-o tara străină nu e pentru toți. Nu înseamnă ca cei care reușesc sunt învingători sau cei care se lupta cu dorul pierzători. Ci pur și simplu tine de motivație și Cum îți setezi mintea sa funcționeze.
    Mă bucur insa ca mai faci un pas, indiferent ce mărime are. Și stai liniștită, au fost oameni care nu au mai putut sa se întoarcă în tara și a trebuit sa facă fata dorului. Și nu au murit, deci și ei au găsit ceva cu care sa învingă senzația ăsta.
    Cat despre sistemul sanitar, sunt ușor uimita de părerea ta. E vorba de fapt de impactul pe care îl are cultura noastră și Cum vedem noi medicina. Aici au alta structura și alte priorități. Nu zic ca e ideal și ca nu fac și medicii de aici greșeli. Dar daca trag linie, parcă e mai bine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s