Supunere-o carte ce mi-a placut

soumission-de-michel-houellebecqMa bucur ca am reusit sa citesc romanul lui Michel Houellebecq-Soumission! Cred ca am citit-o la momentul potrivit pe fundalul acestei crize a imigratilor in Europa.

In primul rand vreau sa spun ca sper sa nu se intample ceea ce Houellebecq imagineaza in roman, adica Franta sa se transforme intr-un stat islamic, caci Liberte, Egalite, Fraternite nu ar mai exista si nu ar mai exista nici cea de-a Cincea Republica. Nu, asa ceva imi e imposibil de conceput! Sorbona sa fie finantata de Arabia SAudita mi se pare de neconceput! Desi cine stie ce sponsorizari fac si acum…

La inceputul anului cand a fost atacata redactia Charlie Hebdo si s-a vorbit despre roman, am inceput sa imi doresc sa citesc. Din pacate, nu prea am timo si nici nu prea am starea necesara, insa va invit sa o cititi.

Cartea mi se pare admirabil scrisa. O parabola, un sceariu abonimabil despre cum alegerile sunt castigate de candidatul partidului Fratia Musulmana iar presedintele Frantei devine un musulman care transforma tara intr-un stat islamic. Insa pe langa asta, este prezentata ideea supunerii treptate in fata unor idei care, la inceput, par de neacceptat. Si asta mi se pare esenta cartii, pe langa niste fine remarci ale autorului legate de conditia femeii, familie, nivelul de educatie, media, servicii secrete sau profesorii universitari francezi.

Nu e intamplatoare vizita lui Francois acasa la fostul sau coleg de doctorat Deslandes care devenise inspector financiar. Portertul sotiei acestuia, Annelise,si intregul episod al cinei din casa acestora vorbeste despre conditia femeii de dinainte in opozitie cu cea de acum care nu mai are timp de gatit, despre cuplul traditional in opozitie cu cel modern.

Momentul de la final lul cartii cand Francois este deja un barbat convertit la islam, care acceppta sa i se caute sotii conform traditiei, acel moment cand isi aduce din nou aminte asa ca prin vis de Myriam, fosta sa iubita care emigrase in Israel, as spue ca este ultimul moment de luciditate inainte de „noaptea mintii”.

Am auzit multe voci care au spus ca pe noi, romanii, ne-a acaparat comunismul rapid si a reusit sa ne tina supusi atata timp pentru ca nu am avut curajul sa ne opunem. Acest roaman este dovada ca Franta ar putea fi supusa de o alta doctrina destul de usor. Si cred ca s-ar putea intampla si in alte tari.

Nota bene! Nu cred ca pentru a fi presedintele unei tari trebuei sa fii alb, crestin si sa ai copii. Ceea ce am vrut sa spun in cele de mai sus este ca nu imi pot imagina Franta fiind un stat islamic.

Reclame

Ziua Frantei

Foto: Vlad Sogodel

Foto: Vlad Sogodel

E plin internetul de Vive la France! Si nh as vrea sa ratez ocazia de a face si eu aceasta urare. In fiecare an aparada de pe Champs Elysees e un eveniment pe care il urmaresc, macar pt cateva minute.
Azi mi-am adus aminte de un cuplu de francezi pe care l-am intalnit in tren in urma cu cateva zile mergand de la Constanta. Cei doi facusera o excursie de o luna cu bicicleta plecand din localitatea Notre, de langa Bayeux si ajungand pana pe litoralul romanesc si bulgaresc mergand pe Euro Velo 6. Daca mergeti pe link veti vedea ca toata Europa este brazdata de rute pt biciclete. Nu stiam de lucrul asta si mi s- a parut interesant. Daca ma intrebati, eu as merge pe ruta care traverseaza Valea Rinului. Cred ca e foarte frumos!
Revenind la francezi, mi-au spus ca, pana la Turnu Severin, drumul e foarte bun, dar apoi se strica. Se uitau pe geam si vedeau ca pe marginea Canalului Dunare-Marea Neagra era un drum pietruit. M-au intrebat de ce nu facem pe acolo un drum pentru biciclisti ca ar fi foarte frumos. Imi venea sa ii spun ca nu noi nu suntem in stare sa facem autostrazile care ne sunt atat de necesare, dar mi-am muscat limba si am tacut.
Mi-au spus ca le-au placut mult satele romanesti unde au vazut animale si au mancat legume gustoase. Nu le placusera orasele, fiinda le-au gasit terne si gri. Au recunoscut ca oamenii sunt minunati si au fost incantati sa vada ca atat de multi vorbesc franceza. Mi-au spus ca vor petrece Ziua nationala la Bucuresti, mancand mancare romaneasca care le place. Mi-au impartasit si un secret al bucatariei franceze: daca faceti supa de ceapa, puneti un pahar de vin si o lingura de faina.
Chiar daca ploua, sper ca se distreaza.
Despre aceasta importanta sarbatoare puteti citi aici

Vive la France!